Supele pregatite de mama si bunica, aveau toate ceva in comun – zeama, care se obtinea prin fierberea unei gaini, dintre cele crescute in curte, grase cat nu se poate, mari, la 3-4 Kg bucata. La fierberea gainii se puneau legume – cate o radacina de patrunjel, pastarnac, morcov, telina, un ardei gras/ capia, o ceapa. Limpezimea supei obtinute, cu nenumarati “banuti” de grasime, aurii, te indemna sa o bei cu cana.

Supa de gaina, stropita cu zeama de lamaie era cea mai sigura doctorie la raceala, care parca iti lua cu mana temperatura si te revigora, trimitandu-ne pe noi, copii, la joaca.

Am preluat “obiceiul” si ori de cate ori am ocazia, cumpar gaini mari, refrigerate. Am scris de mai multe ori despre gainile imense pe care le-am gatit – monstrul din ograda bunicii, supa de gaina cu taietei de casa, supa crema de zdrente, supa de gaina cu omleta, etc., retete care au avut in comun – zeama obtinuta din fierberea pasarii.

Pasarile fiind mari, nu se pot consuma de catre 2-4 persoane, la o masa sau in 1-2 zile. Nici nu trebuie. Pasarea intai fiarta si apoi coapta poate fi o friptura delicioasa, la o masa de sarbatoare, in familie, cand se aduna 8-10 persoane. Nu mai trebuie decat o garnitura de cartofi, facuti la cuptor, un mujdei de usturoi si o salata de sezon sau niste mauraturi taranesti, pentru a rezolva felul principal.

Daca dupa fierbere, se baga gaina la cuptor si se rumeneste, iar ulterior se portioneaza si se fac pachetele la congelator, ori de cate ori, pofta te indeamna sau timpul nu-ti ajunge pentru a gati ceva mai elaborat, un pachetel scos din congelator (o pulpa, o jumatate de piept, 2 aripioare), portionat in bucati dolofane si o mancarica facuta la iuteala (de fasole verde, de cartofi, de bame, de vinete, de gutui, de telina – vezi retete pe acest blog), te scoate din necaz, pofticiosii familiei vor navali veseli la masa, iar gospodina va fi fericita ca a incropit felul doi, la iuteala.     😛

De cate ori gasesc, gaini grase, cat mai mari, refrigerate, cumpar si pentru a le portiona si a le pune in pachetele, la congelator, pentru supe/ ciorbe (spatele, tartita, gatul, aripile), pentru mancarici (aripile, picioarele, pieptul), pentru snitele (pieptul), pentru fripturi la tigaie/ gratar/ cuptor (picioarele, pieptul). Daca gaina este dolofana si are o gusa respectabila, aceasta se pune intr-un pachetel separat si ulterior se va pregati gusa umpluta.

Ingrediente de trebuinta in reteta: supa de gaina, gris, oua, grasime de pasare, legume (patrunjel, pastarnac, morcov, telina, ceapa, ardei), patrunjel verde.

Pentru inceput, supa limpede de gaina se bea cu cana. Se degusta doar (sau mai stii ?), pentru ca ne-am propus sa pregatim supa cu galuste. Dupa cum arata, nu-i asa, papilele gustative au voie sa inceapa sa lucreze.       😛      A nu se uita, sa se picure putina zeama de lamaie.

Delicateturi culinare, numai pentru adevaratii pofticiosi ! Pentru acrit supa (nu este obligatoriu, dar mie, imi place supa sa fie acrisoara), zeama de lamaie. Adevaratii gurmanzi vor dori telemea de oaie sau telemea de vaca, sa puna bucati in zeama, sa o lase sa se moaie pana se face o pasta cremoasa care sa umple cerul gurii, ce urmeaza a fi “spalat” de cateva linguri de supa fierbinte.      😕

Cratita cu supa de gaina se pune pe ochiul cel mare al aragazului, pentru a da in fiert. Legumele care au fiert in supa se taie dupa gustul si placerea fiecaruia. Legumele pot fi lasate intregi.

Galustele se fac traditional. Vorba vine, dupa cum se va vedea in continuare.       🙁

In mare, se freca gris, cu putina untura de pasare, piper boabe proaspat macinat, sare grunjoasa, oua de gaina, din cele cu galbenusul auriu, ca sa arate fenomenal galustile.

De ! Este usor de scris, dar trebuie sa recunosc, ca cele mai pufoase galusti se obtin cu mari “eforturi”, cu stiinta si indemanare, cu consecventa si atitudine, in putine cuvinte – maistrii bucatari care au randament de minim 80 % la nimerit galusti pufoase, sunt adevarati meseriasi.      8)

Si ce daca, sunt inca tanar ! Nu ma pot lauda cu performante deosebite in acest sens. Continui sa iau lectii de la sora mea, fara a depasi, in prezent, cu mult, procentul de 40 % din total incercari.      🙁       Totul este sa nu abandonezi niciodata, “lupta” cu grisul. Ca doar o viata are fiecare om.       🙂

Cum scrie la carte ? Oul se bate impreuna cu sarea, piperul macinat si unturica de pasare, cu o furculita. Se presara gris si se freaca in continuu, pana se obtine pasta de consistenta dorita. He, he, he, pai tocmai aici este secretul. Care este consistenta optima ? Cred ca numai grisul stie.      🙁

Se ia cu o lingura din amestecul facut si se pune in supa fierbinte.

Galustele formate, se lasa la foc mare, sa fiarba, in supa, pana cad in lichid. Spre sfarsitul fierberii galustelor, se adauga in supa cateva linguri de apa rece, care vor grabi caderea galustelor, la fundul cratitei.

Cui ii place poate adauga in supa, suc de rosii sau rosii decojite si tocate marunt. Se fierbe supa pana sucul de rosii coloreaza lichidul.

Cand supa fierbe se adauga cu lingura, compozitia de galuste, in lichidul fierbinte.

Supa cu galuste, limpede, alba sau cu rosii se serveste fierbinte, sa friga buza.

Daca tot frige supa, un ardei iute nu ar face dacat sa accentueze fierbinteala. Prin urmare, marii gurmanzi, pofticiosi adevarati, pana in maduva oaselor, nu pot refuza un ardei iute.      🙂

Nu zic ca o tuica de pruna nu ar putea deschide buna dispozitie. Totul este sa mai ai timpul necesar, sa “strecori” paharelul cu tuica prin atata fierbinteala si iuteala.      8)

De stiut ! Pozele prezentate arata bine, dar galustele sunt pozate in interiorul celor 40 % rezultate rezonabile, obtinute in ultimii  2-3 ani, de bucatareala.       😛

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamod ! Astept si ma voi conforma, oricarei modalitati practice, imbatabile, scrise, de a nu rata galustile. Am folosit gris de toate felurile, inclusiv bio, cumparat din cele mai diferite locuri. Folosesc numai oua proaspete, cumparate de la adevaratele precupete, din piata. Grasimea de pasare o pregatesc singur.